Slujba Invierii

RÂNDUIALA SLUJBEI
DIN NOAPTEA SFINTELOR PAŞTI

UTRENIA ÎNVIERII

Cu puţin timp înainte de miezul nopţii (aproape de ora 12), preotul (la catedrale arhiereul, în
mănăstiri stareţul, iar la bisericile de enorie cu mai mulţi slujitori, protosul) aprinzând, de la candela de deasupra sfintei mese, o făclie mai mare şi frumos împodobită, iese cu ea printre sfintele uşi şi, stând pe solee (sau între sfeşnicele împărăteşti), înalţă făclia cu ambele mâini şi rosteşte cu glas mare chemarea:

Veniţi de luaţi lumină!

Preotul rosteşte această chemare de trei ori la rând, îndreptându-se prima dată către credincioşii
din faţă, a doua oară către cei din dreapta bisericii şi a treia oară spre cei din stânga. Credincioşii din faţă se apropie şi îşi aprind lumânările lor de la făclia preotului şi apoi unii de la alţii (dacă sunt mai mulţi clerici, ei îşi aprind cei dintâi făcliile lor de la cel mai mare).

Unde slujeşte un singur preot, după ce a lăsat făclia, el ia acum Sfânta Evanghelie şi Sfânta
Cruce şi iese printre sfintele uşi, iar înaintea lui merg paracliserii şi cântăreţii, purtând icoana
Învierii, cădelniţa şi sfeşnice cu lumini aprinse (sau făclii) cântând cu toţii pe glasul al 6-lea:

Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim.

La catedrale, mănăstiri şi bisericile de enorie cu mai mulţi slujitori, cel mai mare ia Sfânta Cruce,
primul dintre preoţi Sfânta Evanghelie, altul icoana Învierii, diaconii cădelniţa, iar ceilalţi slujitori
mai mici (ipodiaconi, dacă sunt) sfeşnicele cu lumini aprinse; şi aşa, în sunetul toacei şi al clopotelor şi cântând cu toţii:
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule..., se îndreaptă spre ieşirea bisericii, mergând în frunte paracliserii (ipodiaconii ori credincioşii dinainte rânduiţi) cu sfeşnicele, după ei cântăreţii,
având şi ei făclii aprinse în mâini, după aceştia diaconii, purtând cădelniţele în dreapta şi făclii aprinse în stânga, apoi preoţii cu Sfânta Evanghelie şi icoana şi la urmă de tot protosul (la catedrale arhiereul) cu Sfânta Cruce. Toţi credincioşii ies afară, iar în biserică nu rămâne decât cel care trebuie să aprindă candelele şi sfeşnicele; se închid uşile bisericii.

Ieşind din biserică, clericii şi însoţitorii lor merg pe rând la locul din faţă (din curtea bisericii),
unde s-a pus din vreme o masă gătită şi împodobită după rânduială; trecând cu toţii prin partea
dinspre miazănoapte a mesei, în ordinea în care au ieşit din biserică, preoţii se aşază în latura de apus a mesei, cu feţele spre răsărit, stând cel mai mare (arhiereul) în mijloc, iar ceilalţi preoţi în dreapta şi în stânga lui, după vrednicia lor. Preoţii pun pe masă Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi icoana Învierii, iar sfeşnicele se aşază unul în partea de nord, iar altul în cea de sud a mesei (dacă sunt sfeşnice mici ele sunt puse pe masă, de o parte şi de alta a Sfintei Evanghelii). Preotul (protosul) primeşte cădelniţa şi, ţinând în stânga Sfânta Cruce şi o făclie aprinsă, cădeşte Sfânta Evanghelie mergând pe rând în cele patru laturi ale mesei şi apoi pe credincioşi; dacă este un singur diacon, el stă cu făclie aprinsă în latura opusă, iar dacă sunt doi diaconi, ei încadrează pe protos stând unul în latura din dreapta acestuia, celălalt în latura din stânga.

Terminându-se cădirea, încetează sunetul clopotelor şi al toacei, iar diaconul (în lipsa lui
preotul, stând în latura de apus a mesei, cu faţa spre răsărit)‚ glăsuieşte:

Şi pentru ca să ne învrednicim...
Şi stând cu faţa spre credincioşi, preotul (protosul) citeşte

Sfânta Evanghelie de la Liturghia Sâmbetei celei Mari, din Sfânta Evanghelie după Matei XXVIII, 1--16.

În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de
ziua cea dintâi a săptămânii, au venit Maria Magdalena şi cealaltă
Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, căci
îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi venind, a prăvălit piatra
de la uşă şi a stat deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca
fulgerul şi îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au
cutremurat cei care păzeau şi s-au făcut ca nişte morţi. Iar îngerul,
vorbind femeilor, a zis: Nu vă temeţi, căci ştiu că pe Iisus cel răstignit
Îl căutaţi. Nu este aici, căci S-a sculat precum a spus. Veniţi de vedeţi
locul unde a zăcut Domnul. Duceţi-vă degrab şi spuneţi ucenicilor Săi
că S-a sculat din morţi şi iată va merge mai înainte de voi în Galileea;
acolo Îl veţi vedea.
Iată, v-am spus vouă. Iar ele plecând în grabă de la mormânt, cu
frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. Dar
cum mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat şi
le-a zis: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui
şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Mergeţi şi
spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea şi acolo Mă vor vedea. Iar
pe când se duceau ele, iată unii dintre păzitori, venind în oraş, au
spus căpeteniilor preoţilor toate cele ce s-au întâmplat. Atunci ei,
adunându-se împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi
ostaşilor şi le-au zis: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au
furat pe când noi dormeam.
Dacă însă se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom potoli şi pe voi
vă vom face fără grijă. Iar ei luând banii, au făcut cum i-au învăţat; şi
s-a răspândit vorba aceasta între iudei până în ziua de astăzi.

După citire, preotul (protosul) binecuvintează pe credincioşi cu Sfânta Evanghelie, apoi se
întoarce şi o aşază pe masă, iar corul (cântăreţii) cântă:

Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Dacă este un singur diacon, el trece acum în latura de răsărit a mesei, stând cu faţa spre apus şi
având în dreapta lumânare aprinsă; dacă sunt doi, ei încadrează pe preotul-protos, stând unul în
latura de miazăzi, iar altul în latura de miazănoapte a mesei, unul cu faţa spre celălalt.
Preotul (protosul) primeşte în dreapta cădelniţa aprinsă, iar în stânga crucea şi o făclie aprinsă,
şi, stând cu faţa spre răsărit şi cădind în chipul crucii, intonează:
Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor

Cântăreţii (corul): Amin.

Preotul (toţi clericii, unde sunt mai mulţi slujitori) cântă acum, cu glas mare, troparul, glasul al
5-lea:

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor
din morminte viaţă dăruindu-le.

În timpul acesta încep din nou să sune clopotele şi să bată toaca; după ce clericii au cântat
troparul, corul (cântăreţii şi credincioşii) îl repetă, cântându-l de două ori la rând.
Apoi preotul (protosul), din locul unde a stat până acum, cădind spre răsărit, rosteşte cu glas
mare şi răspicat:

Stih: Înviază Dumnezeu, risipindu-se vrăjmaşii Lui şi fugind de la
faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul.
Cântăreţii (corul) cântă:
Hristos a înviat din morţi... (o dată).
În timpul acesta preotul (protosul) trece în latura de miazăzi a mesei (diaconul în cea de nord)
şi, stând cu faţa spre nord, cădeşte din nou şi rosteşte:
Stih: Precum se împrăştie fumul şi nu mai este; precum se topeşte
ceara de la faţa focului.
Cântăreţii (corul) cântă:
Hristos a înviat din morţi... (o dată).
Trecând în latura de răsărit a mesei (diaconul în cea de apus) şi stând cu faţa spre apus, preotul
(protosul) cădeşte din nou şi rosteşte:
Stih: Aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii se
veselesc.
Cântăreţii (corul) cântă:
Hristos a înviat din morţi... (o dată).
Trecând în latura de nord a mesei (diaconul în cea de sud) şi stând cu faţa spre miazăzi preotul
(protosul) cădeşte şi rosteşte:
Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi
să ne veselim întru ea.
Cântăreţii (corul) cântă:
Hristos a înviat din morţi... (o dată).

Revenind în faţa mesei, adică în latura dinspre apus (iar diaconul trecând în cea de răsărit),
preotul cădeşte din nou şi rosteşte:

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cântăreţii (corul) cântă:
Hristos a înviat din morţi... (o dată).
Preotul (protosul), din locul în care se află şi cădind, rosteşte:
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântăreţii (corul) cântă:

Hristos a înviat din morţi... (o dată).
Acum preotul (slujitorii) cântă din nou, cu glas înalt:
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând...
Iar corul (cântăreţii) cântă sfârşitul:
...şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (Unii repetă de trei ori acest sfârşit al cântării).
Acum încetează sunetul clopotelor şi al toacei, iar diaconul (unde sunt mai mulţi diaconi,
protodiaconul) ori, dacă nu este diacon, preotul rosteşte, rar şi limpede, ectenia mare:

În pace, Domnului să ne rugăm.
Şi celelalte, preotul încheind cu ecfonisul:
Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cântăreţii (corul): Amin.

Încep iarăşi să sune clopotele şi să bată toaca. Preotul (protosul) ia Sfânta Evanghelie şi Sfânta
Cruce, iar ceilalţi icoana Învierii şi cădelniţele şi, mergând în aceeaşi ordine ca la ieşire, intră în
biserică, începând cântăreţii să cânte Canonul Învierii.
Preotul (clerul) intră în Sfântul altar, punând pe Sfânta masă Sfânta Evanghelie şi Sfânta
Cruce; cel care poartă icoana Învierii o aşază pe tetrapod (proschinitar sau iconostas), iar cântăreţii, rămânând la locurile lor, în strane, continuă cântarea Canonului Învierii, precum se arată mai jos.

La bisericile cu mai mulţi slujitori, unul dintre preoţi, care va fi rânduit, începe lucrarea Proscomidiei, iar protosul (la catedrale arhiereul), luând cădelniţa în dreapta, iar în stânga făclie aprinsă şi o cruce, însoţit de diaconi, cădeşte întâi, în sfântul altar şi apoi, ieşind printre sfintele uşi, în toată biserica.
Atunci când începe să cădească, în naos, spre credincioşii din dreapta bisericii, preotul (protosul)
zice cu glas mare: Hristos a înviat!, iar credincioşii răspund: Adevărat a înviat! Aceasta se zice de trei ori la rând; aşijderea se face şi când preotul cădeşte spre credincioşii din stânga bisericii şi apoi când cădeşte spre cei din pronaosul bisericii.
La bisericile cu un singur preot, acesta face el însuşi cădirea mare, cum s-a arătat, iar după aceea
începe lucrarea Proscomidiei.

CANONUL ÎNVIERII

Facere a Sfântului Ioan Damaschin.
Irmosul fiecărei cântări se cântă de două ori, prima dată de clericii din altar şi a doua oară de
cântăreţii din strana dreaptă. Stihirile de la fiecare cântare se pun pe 12, înaintea fiecărei stihiri
cântându-se stihul: Hristos a înviat din morţi; la sfârşitul fiecărei cântări se repetă irmosul, cântat de amândouă stranele împreună.

Apoi se cântă Hristos a înviat... (de trei ori) şi se rosteşte ectenia mică.
La începutul fiecărei cântări preotul cădeşte (unde sunt mai mulţi slujitori, cădirea o fac
preoţii de rând, iar la Cântarea a noua a Canonului cădesc diaconii); în timpul cădirii, atât preoţii
cât şi diaconii ies şi intră în sfântul altar prin uşile împărăteşti, care rămân necontenit
deschise.

Cântarea 1, glasul 1:

Irmosul:

Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului,
Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-
Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de
biruinţă. (de două ori)
Hristos a înviat din morţi.
Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind
cu neapropiata lumină a Învierii. Şi, cântându-I cântare de
biruinţă, luminat să-L auzim zicând: Bucuraţi-vă!

Hristos a înviat din morţi.

Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se
bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea
nevăzută; că a înviat Hristos, Veselia cea veşnică.
Apoi amândouă stranele, din nou irmosul (catavasia):
Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului,
Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-
Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de
biruinţă.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de trei ori).

Apoi diaconul zice ectenia mică şi preotul, ecfonisul:

Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi
slava: a Tatălui şi a Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Cântarea a 3-a

Irmosul:
Veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră seacă făcută cu
minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din
mormântul lui Hristos, prin care ne întărim (de două ori).
Hristos a înviat din morţi.
Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi
cele de dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea
lui Hristos, întru Care s-a întărit.
Hristos a înviat din morţi.
Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă
ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri
împreună cu Tine: Însuţi împreună mă preaslăveşte,
Mântuitorule, întru Împărăţia Ta.
Apoi amândouă stranele din nou irmosul (catavasia):
Veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră seacă făcută cu
minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din
mormântul lui Hristos prin care ne întărim.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de trei ori).

Apoi diaconul rosteşte ectenia mică şi preotul, ecfonisul:
Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh, acum şi puterea şi în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin.

Ipacoi, glasul al 4-lea:

Venind mai înainte de zori cele au fost cu Maria şi
găsind piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la
înger: Pentru ce căutaţi, printre morţi, ca pe un om, pe
Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeţi
giulgiurile cele de îngropare. Alergaţi şi vestiţi lumii că
a înviat Domnul, omorând moartea, pentru că este Fiul
lui Dumnezeu, Cel ce mântuieşte neamul omenesc.
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu-grăitorul Avacum
să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de
lumină, care a grăit cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii,
că a înviat Hristos ca Cel atotputernic (de două ori).
Hristos a înviat din morţi.
Parte bărbătească, ca Cel ce a deschis pântecele fecioresc,
fost-a Hristos; iar ca om, Mieluşel S-a chemat. Şi fără prihană
a fost, Paştile noastre, ca Cel ce n-a gustat întinăciune; şi ca un
Dumnezeu adevărat, desăvârşit S-a numit.
Hristos a înviat din morţi.
Ca un mieluşel de un an, Cununa cea binecuvântată de
noi, Hristos, de voie pentru toţi S-a jertfit, Paştile cele
curăţitoare; şi iarăşi din mormânt a strălucit nouă, frumos,
Soarele dreptăţii.

Hristos a înviat din morţi.

Dumnezeiescul părinte David înaintea chivotului umbrei
a săltat jucând; iar noi, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu,
plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte, că
a înviat Hristos, ca Cel atotputernic.

Apoi amândouă stranele din nou irmosul (catavasia):

La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu-grăitorul Avacum
să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de
lumină, care a grăit cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii,
că a înviat Hristos ca Cel atotputernic.
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
şi moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă
dăruindu-le (de trei ori).

Diaconul zice ectenia mică şi preotul, ecfonisul:
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă
înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin.

Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Să mergem dis-de-dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să
aducem Stăpânului; şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptăţii,
tuturor viaţă răsărind (de două ori).
Hristos a înviat din morţi.
Milostivirea Ta cea nemăsurată văzând-o cei ţinuţi în
legăturile iadului, spre lumină se grăbeau, Hristoase, cu
picioare sprintene, lăudând Paştile cele veşnice.
Hristos a înviat din morţi.
Să ne apropiem, purtătorilor de lumină, de Hristos, Cel ce
a ieşit din mormânt ca un mire; şi să prăznuim, împreună cu
cetele cele iubitoare de praznice, Paştile lui Dumnezeu, cele
mântuitoare.
Apoi amândouă stranele din nou irmosul (catavasia):
Să mergem dis-de-dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să
aducem Stăpânului; şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptăţii,
tuturor viaţă răsărind.
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi
celor din morminte viaţă dăruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mică, iar preotul, ecfonisul:
Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit prea cinstitul şi de mare
cuviinţă numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin.

Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai
sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi,
Hristoase; iar a treia zi, ca şi Iona din chit, ai înviat din
mormânt (de două ori).
Hristos a înviat din morţi.
Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt,
Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei prin naşterea Ta, şi ne-ai
deschis nouă uşile raiului.
Hristos a înviat din morţi.
Mântuitorul meu, Jertfa cea vie şi nejertfită, ca un
Dumnezeu, pe Tine însuţi de voie aducându-Te Tatălui, ai
sculat pe Adam cu tot neamul, înviind din mormânt.
Apoi amândouă stranele din nou irmosul (catavasia):
Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai
sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi,
Hristoase; iar a treia zi, ca şi Iona din chit, ai înviat din
mormânt».

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
şi moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă
dăruindu-le (de trei ori).

Apoi diaconul zice ectenia mică, iar preotul, ecfonisul:
Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor
noastre şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Condacul, glasul al 8-lea
De Te-ai şi pogorât în mormânt,
Cela ce eşti fără de moarte,
dar puterea iadului ai zdrobit
şi ai înviat, ca un biruitor,
Hristoase Dumnezeule,
zicând femeilor mironosiţe: Bucuraţi-vă!
şi apostolilor Tăi pace dăruindu-le,
Cela ce dai celor căzuţi ridicare.
Icos
Pe Soarele cel mai înainte de soare,
Care a apus oarecând în mormânt,
întâmpinatu-L-au către dimineaţă,
căutându-L ca pe o zi, mironosiţele femei
şi, una către alta, grăiau:
O, prietenelor, veniţi să ungem cu miresme
Trupul cel de viaţă purtător şi îngropat,
Trupul care a înviat pe Adam cel căzut,
Care zace în mormânt.
Să mergem, să ne sârguim ca şi magii
şi să ne închinăm,
şi să aducem miruri în loc de daruri,
Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfăşurat,
şi să plângem, şi să strigăm:
O, Stăpâne, scoală-Te,
Cela ce dai celor căzuţi ridicare !

SINAXAR

În Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor prăznuim Învierea cea dătătoare de viaţă a
Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Numim sărbătoarea de azi Paşti, după cuvântul care în vechiul grai evreiesc
însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus, la început, lumea
dintru nefiinţă întru fiinţă. În această zi smulgând Dumnezeu pe poporul israelitean din
mâna Faraonului, l-a trecut prin Marea Roşie şi, tot în această zi, S-a pogorât din ceruri şi
S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din adâncul
iadului, l-a suit la cer şi l-a adus iarăşi la vechea vrednicie a nemuririi.

Dar pogorându-Se la iad, Domnul nu a înviat pe toţi câţi erau acolo, ci numai pe cei
care au voit să creadă în El; şi sufletele sfinţilor din veac, ţinute cu sila de iad, le-a slobozit
şi a dăruit tuturor putinţa să se urce la ceruri.

Drept aceasta, bucurându-ne peste fire, prăznuim cu strălucire Învierea, închipuind
bucuria, cu care s-a îmbogăţit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu.
De asemenea dându-ne unul altuia obişnuita sărutare de Înviere, prăznuim şi risipirea
vrajbei, arătând prin aceasta unirea noastră cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi. Iar Învierea
Domnului, aşa s-a petrecut: La miezul nopţii, pe când străjerii păzeau mormântul,
pământul s-a cutremurat şi un înger s-a pogorât şi a răsturnat piatra de pe mormânt.
Ostaşii văzând acestea, s-au înspăimântat şi au fugit; numai după aceea s-a petrecut
venirea femeilor la mormânt, sâmbătă după miezul nopţii, aproape de revărsatul zorilor.
Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăieşte Evanghelia de
la Matei, şedea la mormânt împreună cu Maria Magdalena. Dar spre a nu se arunca
îndoială asupra Învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic
Evangheliştii că Domnul S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena. Ea a văzut şi pe îngerul,
care sta pe piatră şi plecându-se, a văzut şi pe cei dinăuntrul mormântului, care au vestit
Învierea Domnului şi au grăit: «A înviat, nu este aci, iată locul unde L-au pus pe Dânsul».
Deci, auzind ea acestea, a alergat degrab la ucenicii cei mai înflăcăraţi, la Petru şi la Ioan,
şi le-a vestit lor Învierea. Iar întorcându-se ea cu cealaltă Marie la mormânt, le-a
întâmpinat pe ele Hristos, zicându-le: «Bucuraţi-vă!». Drept era ca seminţia femeiască să
audă ea, mai întâi, bucuria, ca cea care a auzit mai întâi: «Întru dureri să nască fii». Ele
fiind biruite de dragoste, s-au apropiat şi s-au atins de preacuratele Lui picioare, voind
să-L cunoască mai cu dinadinsuL Apostolii au venit la groapă şi Petru, numai plecânduse
la mormânt, s-a întors înapoi, dar Ioan a intrat înăuntru, a privit mai cu de-amănuntul
şi a pipăit giulgiul şi mahrama capului (Luca 24, 12; Ioan 20, 3-8). Magdalena, spre a se
încredinţa mai cu dinadinsul despre cele ce văzuse, a venit iarăşi împreună cu celelalte
femei la mormânt, cam pe la revărsatul zorilor şi au stat afară şi plângeau. Dar uitându-se
ea în mormânt văzu doi îngeri strălucind de lumină, care, certând-o oarecum, i-au grăit:
«Femeie, ce plângi? Pe cine cauţi? Pe Iisus Nazarineanul cauţi? Pe Cel răstignit? S-a
sculat, nu este aici». Şi îndată s-au ridicat cuprinse de teamă văzând pe Domnul. Iar aceea
întorcându-se înapoi a văzut pe Hristos stând şi părându-i-se că El este grădinarul (că
mormântul era în grădină), I-a zis: «Doamne, dacă Tu L-ai luat pe El, spune unde L-ai
pus; şi eu Îl voi lua pe Dânsul», şi căutând ea din nou către îngeri, Mântuitorul a grăit
Magdalenei: «Marie!»; iar ea înţelegând dulcele şi cunoscutul glas al lui Hristos, voia să se
atingă de El. Dar El a zis: «Nu te atinge de Mine, că încă nu M-am suit la Tatăl Meu;
precum socoteşti, ţie ţi se pare că Eu sunt încă om; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le cele ce
ai văzut şi auzit», şi Magdalena a făcut aşa. Luminându-se de ziuă, ea a venit iarăşi la
mormânt cu celelalte; iar cele ce erau cu Ioana şi cu Salomeea au venit la răsăritul soarelui
şi, pe scurt grăind, femeile au venit la mormânt adesea şi între ele era şi Născătoarea de
Dumnezeu. Că ea este aceea pe care Evanghelia o numeşte Maria lui Iosie; Iosie era fiul
lui Iosif. Nu se ştie însă ceasul când a înviat Hristos. Unii zic că la cântarea cea dintâi a
cocoşilor; alţii, când s-a întâmplat cutremurul, iar alţii, într-altă dată. Deci aşa petrecânduse
faptele, iată că unii din cei ce păzeau mormântul au venit şi au spus arhiereilor cele
întâmplate; iar aceştia, mituindu-i cu bani, i-au înduplecat să spună că ucenicii lui Hristos
au venit în timpul nopţii şi L-au furat. În seara acelei zile însă, ucenicii fiind adunaţi
laolaltă de frica iudeilor şi uşile fiind încuiate, a intrat Iisus la dânşii, că era cu trup
nestricăcios şi ca de obicei le-a vestit lor: «Pace vouă!». Ei, văzându-L, s-au bucurat peste
măsură de mult şi au primit, prin suflare mai desăvârşită lucrarea Preasfântului Duh. În
ce priveşte însă Învierea Domnului în a treia zi de la înmormântare, aşa să ştii: Joi seara şi
Vineri ziua fac o zi (aşa socoteau evreii întinderea unei zile); apoi, Vineri noaptea şi
Sâmbăta întreagă fac altă zi; iată deci a doua zi. Altă zi o face noaptea de Sâmbătă şi o
parte din ziua de Duminică (fiindcă după o parte a începutului se înţelege întregul); deci
altă întindere de zi. Iată dar şi ziua a treia. Sau alt fel: Hristos a fost răstignit vineri, la
ceasul al treilea; de la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric;
aceea înţelegeţi-o o noapte; deci iată o întindere de o zi, de la ceasul al treilea până la al
nouălea. Apoi, după întuneric, iată ziua şi noaptea de vineri; deci a doua întindere de zi.
În sfârşit ziua Sâmbetei şi noaptea ei fac, iată, a treia întindere de zi. Că, deşi Mântuitorul
a făgăduit să ne facă bine în trei zile, totuşi binefacerea a plinit-o El într-un timp mai
scurt.
A Cărui slavă şi putere este în vecii vecilor. Amin

Apoi clericii cântă în sfântul altar, pe glasul al 2-lea:

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului
Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne
închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o
slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu
ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne
închinăm sfintei Învierii lui Hristos. Că iată a venit, prin
Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe
Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru
noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Aceeaşi cântare se cântă încă de două ori de către cântăreţi.
Apoi din nou clericii în altar, pe glasul al 6-lea:
Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a
dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.
Cântăreţii repetă de două ori aceeaşi cântare.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:
Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor făcându-Se om,
pătimeşte ca un muritor; şi prin patimă pe cel muritor îl
îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel unul binecuvântat,
Dumnezeul părinţilor noştri, şi preaslăvit (de două ori).
Hristos a înviat din morţi.
Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite, cu miruri către Tine
au alergat; şi, bucurându-se, s-au închinat Ţie, Dumnezeului
celui viu, pe Care, ca pe un mort, cu lacrimi Te căutau; şi
Paştile cele de taină ucenicilor Tăi, Hristoase, le-au binevestit.
Hristos a înviat din morţi.
Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi
începătura altei vieţi, veşnice; şi săltând, lăudăm pe
Pricinuitorul, Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor
noştri, şi preaslăvit.
Hristos a înviat din morţi.
Cât este de sfântă, cu adevărat şi întru totul prăznuită
această noapte de mântuire şi strălucită, mai înainte vestitoare
fiind a zilei celei purtătoare de lumină, a Învierii, în care
Lumina cea fără de ani din mormânt cu trupul, tuturor a
strălucit.
Apoi amândouă stranele din nou irmosul (catavasia):
Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor făcându-Se om,
pătimeşte ca un muritor; şi prin patimă pe cel muritor îl
îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel unul binecuvântat,
Dumnezeul părinţilor noştri, şi preaslăvit.
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mică, iar preotul, ecfonisul:
Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi preaslăvită:
a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin.

Cântarea a 8-a:

Irmosul:
Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii,
împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor este şi
sărbătoare a sărbătorilor, în care binecuvântăm pe Hristos în
veci (de două ori).

Hristos a înviat din morţi.

Veniţi, din rodul cel nou al viţei, al dumnezeieştii veselii,
în ziua cea vestită a Învierii, Împărăţiei lui Hristos să ne
împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu, în
veci.

Hristos a înviat din morţi.

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi. Că iată, au venit
la tine fiii tăi, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la apus
şi de la miazănoapte, şi de la mare şi de la răsărit, întru tine
binecuvântând pe Hristos în veci.
Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Părinte atotţiitorule şi Cuvinte şi Duhule, Fire ceea ce eşti
una în trei ipostasuri, mai presus de fiinţă şi de Dumnezeire,
întru Tine ne-am botezat şi pe Tine Te binecuvântăm întru toţi
vecii.
Apoi amândouă stranele din nou irmosul (catavasia):
Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii,
împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor este şi
sărbătoare a sărbătorilor, în care binecuvântăm pe Hristos în
veci.
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mică, iar preotul, ecfonisul:
Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preaslăvit împărăţia
Ta: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Apoi diaconul zice:
Pe Născătoarea de Dumnezeu
şi Maica luminii
întru cântări cinstind-o,
să o mărim!
Cântarea a 9-a
Stihul:
Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară,
bucură-te! Şi iarăşi zic: bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi
din mormânt.

Irmosul

Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava
Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură Sioane!
Iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru
învierea Celui născut al tău.

Stihul:
Măreşte, sufletul meu, pe Cel ce a înviat a treia zi din
mormânt, pe Hristos, Dătătorul de viaţă.

Stihira:
O, dumnezeiescul! O, iubitul! O, preadulcele Tău glas!
Căci cu noi ai făgăduit să fii cu adevărat, până la sfârşitul
veacului, Hristoase. Pe Care întărire de nădejde credincioşii
avându-Te, ne bucurăm.

Stihul:
Măreşte, sufletul meu, pe Cel ce a pătimit de bună voie, şi
s-a îngropat şi a înviat a treia zi din mormânt.

Stihira:
O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O,
Înţelepciunea şi Cuvântul şi Puterea lui Dumnezeu! Dă-ne
nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai adevărat, în ziua cea
neînserată a Împărăţiei Tale.

Apoi stihurile următoare la rând, repetând stihirile alternativ («Luminează-te...», «O,
dumnezeiescul...» şi «O, Paştile...»):
Hristos, Paştile cele nouă, Jertfa cea vie jertfită, Mieluşelul
lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.
Deşteptat-ai, după ce ai adormit, pe cei morţi din veac,
răcnind împărăteşte ca un leu din Iuda.
Magdalena Maria, a alergat la mormânt şi pe Hristos
văzându-L, ca pe un grădinar L-a întrebat.
Înger strălucitor către femei a strigat: Nu mai plângeţi, că
Hristos a înviat. Hristos a înviat, Cel ce a călcat moartea şi pe morţi i-a
ridicat. Popoare, veseliţi-vă!
Astăzi toată făptura se veseleşte şi se bucură, că Hristos a
înviat şi iadul a prădat.
Astăzi a prădat iadul, Stăpânul, Cel ce a ridicat pe cei
legaţi, pe care-i avea din veac, cumplit ţinuţi întru sine.
În loc de: Slavă...
Măreşte, sufletul meu, Stăpânirea cea în trei Ipostasuri şi
nedespărţită Dumnezeire.
În loc de: Şi acum...
Bucură-te, Fecioară, bucură-te! Bucură-te, binecuvântată!
Bucură-te, preamărită! Că Fiul tău a înviat a treia zi din
mormânt!
Apoi amândouă stranele din nou irmosul (catavasia):
Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava
Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură Sioane!
Iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru
învierea Celui născut al tău.
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mică, iar preotul, ecfonisul:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie slavă
înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Cântăreţii: Amin.

LUMINÂNDA

Însăşi podobia (se cântă în sfântul altar o dată, apoi de două ori la strane):
Cu trupul adormind, ca un muritor, Împărate şi
Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din
stricăciune ridicând şi moartea pierzând; Paştile
nestricăciunii, lumii de mântuire.

LA LAUDE

Se cântă opt Stihiri: patru ale Învierii din Octoih, pe glasul 1, şi patru ale Paştilor, pe glasul al
5-lea:
Strana întâi:
Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul
din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! Ţie se cuvine
cântare, Dumnezeule.
Strana a doua:
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate
puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Stihirile Învierii, glasul 1:
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Lăudăm Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim
Învierea Ta.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
Cel ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat
din morţi, împacă viaţa noastră, Doamne, ca un singur
atotputernic.
Stih: Lăudaţi-L pe E1 în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe E1 în strune şi în organe.
Cel ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu învierea Ta,
Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să Te
lăudăm şi să Te slăvim.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de
strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Pogorârea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă slăvind-o, Te
lăudăm pe Tine, Hristoase. Născutu-Te-ai din Fecioară şi
nedespărţit ai fost de Tatăl. Pătimit-ai ca un om şi de voie ai
răbdat răstignire. Înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară
ieşind, ca să mântuieşti lumea, Doamne, slavă Ţie.

Apoi se cântă Stihirile Paştilor, glasul al 5-lea:

Stih: Înviază Dumnezeu, risipindu-se vrăjmaşii Lui, şi fugind de la faţa Lui cei ce-
L urăsc pe Dânsul.
Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat. Paştile cele
nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite,
Paştile Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile
cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă
uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih: Precum se împrăştie fumul şi nu mai este; precum se topeşte ceara de la faţa
focului.

Veniţi de la mormânt, femei bine vestitoare, şi ziceţi
Sionului: Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale
Învierii lui Hristos. Veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime,
pe Împăratul-Hristos văzându-L ca pe un mire ieşind din
mormânt.

Stih: Aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii se veselesc.
Mironosiţele femei, foarte de dimineaţă, stând înaintea
mormântului Dătătorului de viaţă, aflat-au înger pe piatră
şezând; şi acela, grăind către dânsele, aşa zicea: Ce căutaţi pe
Cel viu printre morţi? Ce plângeţi pe Cel nestricăcios, ca şi
cum ar fi în stricăciune? Mergând, vestiţi ucenicilor Lui.
Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim
întru ea.

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile! Paştile
cele preacinstite nouă ne-au răsărit! Paştile, cu bucurie unul
pe altul să ne îmbrăţişăm! O, Paştile, izbăvire de întristare! Că
astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe
femei de bucurie le-a umplut, zicând: Vestiţi apostolilor!

Slavă... Şi acum..., glasul al 5-lea:

Ziua învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi
unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: fraţilor şi celor
ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa
să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe
moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindule.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de trei ori).

Şi cântându-se Hristos a înviat... de mai multe ori,
se face SĂRUTAREA precum urmează:
În mănăstiri şi la catedrale, fie la începutul cântării Laudelor, fie mai târziu, cel mai mare
dintre slujitori ia sfânta Cruce, unul dintre preoţi ia sfânta Evanghelie, iar ceilalţi preoţi şi diaconi iau câte o cruce şi aşa ies prin uşile împărăteşti şi vin spre iconostas (tetrapod).

Sfinţiţii slujitori vin pe rând, de la cel mai mare până la cel mai mic, sărută mai întâi icoana
Învierii, sfânta Evanghelie, şi sfânta Cruce din dreapta preotului următor, cu care se îmbrăţişează.
Protosul spune: Hristos a înviat!. Iar fiecare răspunde: Adevărat a înviat!, după care se aşează de-a
dreapta protosului. Aşa fac toţi preoţii şi diaconii, pe rând, sărutându-se unul cu altul, începând de la protos şi aşezându-se unul de-a dreapta celuilalt, până la ultimul.
După aceasta încep să vină pentru sărutare ceilalţi fraţi (în mănăstiri) sau credincioşii (în
catedrale şi în bisericile de parohie), sărutând şi ei pe rând, icoana Învierii de pe iconostas, apoi sfânta
Evanghelie şi crucile din mâinile preoţilor şi diaconilor, care spun la fiecare: Hristos a înviat!, iar ei răspund: Adevărat a înviat!

Dacă este de faţă şi arhiereu (în catedrale), acesta, la ieşirea clericilor din sfântul altar, ia în
mâini crucea cea mai împodobită, sărută icoana Învierii de pe iconostas, apoi se întoarce şi
binecuvintează cu crucea pe credincioşi, spunând: Hristos a înviat (de trei ori) şi credincioşii
răspunzând de fiecare dată: Adevărat a înviat! De voieşte, el rămâne apoi lângă iconostas, dând crucea să o sărute mai întâi clerul şi apoi poporul, care îi sărută mâna; dacă nu, arhiereul se retrage în tronul arhieresc sau în sfântul altar până ce se termină sărutarea.

În bisericile de parohie unde slujeşte un singur preot, acesta ia singur sfânta Evanghelie şi
sfânta Cruce. Preotul ieşind prin sfintele uşi, vine în dreapta iconostasului, pune sfânta Cruce lângă icoana Învierii pe iconostas, iar el ţine în mâini sfânta Evanghelie. Credincioşii vin pe rând, sărută sfânta Evanghelie din mâinile preotului, care spune către fiecare: Hristos a înviat!, iar ei răspund:

Adevărat a înviat!

După ce s-a făcut astfel sărutarea, preotul (protosul) citeşte cu glas mare şi rar acest
Cuvânt de învăţătură al sfântului Ioan Gură de Aur
Arhiepiscopul Constantiopolului (397-404 ; +407)

în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru
e este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de
acest praznic frumos şi luminat.
De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria
Domnului Său.
De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea
dreaptă.
De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască !
De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum,
căci cu nimic nu va fi păgubit.
De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum
îndoindu-se.
De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din
pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul,
primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi.
odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul
dintâi ; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie ; şi aceluia
plăteşte, şi acestuia dăruieşţe ;
şi faptele le primeşte ; şi gândul îl ţine în seamă,
şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru ; şi cei dintâi,
şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce
v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit,
veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni
să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei, împărtăşiţi-vă toţi din
bogăţia bunătăţii.
Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte.
Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit.
Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea
Mântuitorului ; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea.
Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad.
Umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui.
Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia, a strigat :
Iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos :
amărâtu-s-a că s-a stricat.
s-a amărât, că a fost batjocorit ;
s-a amărât, că a fost omorât;
s-a amărât, că s-a surpat;
s-a amărât, că a fost legat.
A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit;
a primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul.
a primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ţi este, moarte, boldul tău ? Unde-ţi este, iadule, biruinţa?
Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.
Înviat-a Hristos şi au căzut diavolii.
Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii.
Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte.
Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă;
că Hristos, sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut.
Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Apoi cântăreţii cântă troparul sfântului Ioan Gură de Aur, glasul al 8-lea:
Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat,
vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigat, înălţimea gândului smerit
nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învăţându-ne, Părinte Ioane Gură de
Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele
noastre.
După aceea diaconul zice ecteniile: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule... şi Să
plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă... Şi după ecfonis, diaconul zice:
Înţelepciune. Cântăreţii: Binecuvintează.
Preotul, ţinând sfânta Cruce şi lumânarea aprinsă, face otpustul mare: Cel ce este
binecuvântat...
Cântăreţii: Amin. Întăreşte, Dumnezeule...
Preotul: în loc de „Slavă Ţie, Hristoase...”, cântă: „Hristos a înviat din morţi
cu moartea pe moarte călcând”, iar cântăreţii continuă: „şi celor din morminte...”
Preotul: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor
din morminte viaţă dăruindu-le, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi
să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
Apoi înalţă sfânta Cruce şi lumânarea, rostind cu glas mare: Hristos a înviat (de trei ori la
rând, întâi spre apus, a doua oară spre miazăzi şi a treia oară spre miazănoapte).
Şi credincioşii răspund de fiecare dată: Adevărat a înviat! Şi cântă cu toţii, cler şi
credincioşi, de trei ori:

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din
morminte viaţă dăruindu-le.

Iar cel mai mare adaugă, închinâdnu-se spre răsărit:
Şi ne-a dăruit nouă viaţă veşnică. Să ne închinăm învierii Lui celei de a
treia zi!
*** *** ***

Troparul Sfantului Ierarh Grigore Teologul

Fluierul cel păstoresc al Teologiei tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile Duhului, ți s-au adăugat şi frumuseţile Cuvântului. Ci roagă pe Hristos Dumnezeu, părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH GRIGORIE TEOLOGUL

După obişnuitul început, se zice:

Condacul 1
Pe marele Ierarh şi apărător al Sfintei Treimi, veniţi toţi cu duhovniceşti laude să-l fericim şi din izvorul învăţăturilor lui luând cuvinte de laudă, să-i cântăm aşa: Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!

Icosul 1
Astăzi darul cel în trei lumini al Prea Sfintei Treimi să ne lumineze pe noi, vrednice cântări de laudă să aducem la pomenirea slăvitului, îndreptătorului şi învăţătorului dreptei credinţe, zicând:
Bucură-te, tăinuitorul Sfintei Treimi;
Bucură-te, slujitorul cerescului Împărat;
Bucură-te, întărirea pravoslavei;
Bucură-te, steaua Bisericii prea luminată;
Bucură-te, luceafăr ceresc strălucitor;
Bucură-te, împărţitor de Mir duhovnicesc;
Bucură-te, luminătorul cel din Treime al Arhiereilor;
Bucură-te, prieten iubit al marelui Vasile;
Bucură-te, odraslă sfântă, din slăviţi părinţi născut;
Bucură-te, credincioasă slugă a lui Hristos;
Bucură-te, odor sfânt şi prea frumos;
Bucură-te, că Sfânta Treime lăcaş în inima ta a făcut;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!

Condacul al 2-lea
Către tine alergând popoarele şi din învăţăturile tale cunoscând adevărata cale către cer, aşează în lumina Sfintei Treimi pe cei ce cu frică şi dragoste curată cântă: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Curăţenia şi înfrânarea iubind, aşa cum ai văzut în vedenie că cele două fecioare cinstite s-au numit pe ele, şi de la acelea ai învăţat viaţa cea fără de prihană, pentru care noi te cinstim aşa:
Bucură-te, păstor al fecioriei;
Bucură-te, iubitor al înfrânării;
Bucură-te, cinstitor al pustniciei;
Bucură-te, îndemnător al milosteniei;
Bucură-te, cel ce cu sabia înfrânării tai patimile;
Bucură-te, că pe oile tale la păşunea cea a faptelor bune le-ai povăţuit;
Bucură-te, că din întunericul iadului le-ai mântuit;
Bucură-te, că din izvorul ostenelilor tale turma ta o ai adăpat;
Bucură-te, că pildă te-ai făcut prin lumina faptelor bune;
Bucură-te, că smerenia lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că sarcina cea uşoară a lui Hristos tu întâi ai purtat;
Bucură-te, că apoi altora o ai arătat;
Bucură-te, că prin sudorile şi ostenelile tale Biserica lui Hristos ai curăţat;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul a 3-lea
Blând fiind la obicei din pruncie, bătrân s-a arătat, depărtându-se de la priveliştile şi petrecerile deşertăciunilor lumeşti, şi bunăcuviinţa de la maica sa învăţându-se, în Biserica lui Dumnezeu ziua şi noaptea slavoslovea cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Plin fiind de darul Sfântului Duh ai gonit eresul cel viclean al lui Machedonie, hulitorul Sfântului Duh, şi ruşinat l-ai depărtat de la Biserică, iar pe cei dreptcredincioşi întărindu-i, pe cei rătăciţi întorcându-i, i-ai sfinţit cu pecetea Duhului Sfânt, iar ei fiind luminaţi cântau:
Bucură-te, păstorul cel bun;
Bucură-te, gonitorul eresurilor;
Bucură-te, că ai ruşinat pe Machedonie;
Bucură-te, că ai sfărâmat trâmbiţa eresurilor lui;
Bucură-te, cale nerătăcită celor drept-credincioşi;
Bucură-te, luminat propovăduitor al sfintei credinţe;
Bucură-te, cu Marele Vasile împreună lucrător;
Bucură-te, pom înflorit în casa Domnului;
Bucură-te, al eresurilor surpător;
Bucură-te, al Darurilor lui Hristos împărţitor;
Bucură-te, al credincioşilor apărător;
Bucură-te, al tuturor cald folositor;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 4-lea
Iubitorul de oameni Iisus, care a îmbrăcat cu putere de sus pe Apostolii Săi în Ierusalim, ţi-a dat ţie putere tare asupra duhurilor şi eresurilor ca să le goneşti şi Biserica Sa cea sfântă şi ca o mireasă împodobită să o aduci Lui, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Vifor mare şi străin eres având Apolinarie, care rău înţelegea întruparea Domnului, pe toţi trăgându-i la pieire, l-ai gonit departe de turma ta, şi dogma întrupării Cuvântului lui Dumnezeu întărind-o propovăduia-I pe Cel născut din Fecioară, iar pe tine cinstindu-te zicem:
Bucură-te, luminătorul nostru;
Bucură-te, raza mântuirii noastre;
Bucură-te, păzitor al dreptei credinţe;
Bucură-te, sfeşnic cu lumină de aur;
Bucură-te, podoaba Arhiereilor;
Bucură-te, a Bisericii bucurie şi pace;
Bucură-te, piatră nesfărâmată;
Bucură-te, turn neclintit al Bisericii;
Bucură-te, cetate tare împotriva vrăjmaşilor;
Bucură-te, armă asupra patimilor;
Bucură-te, minte cinstită;
Bucură-te, vas curat al darurilor Domnului;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 5-lea
Văzând vicleanul vrăjmaş odihna Bisericii a izvorât asupra ta ispite, necazuri şi izgoniri, iar tu cu darul lui Hristos ai vădit meşteşugirile celui meşter în răutate, şi ca un biruitor cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Înţelegând poporul de ducerea ta de la dânşii, au ridicat glasuri de plângeri zicând: O! Părinte! Ducându-te de la noi, duci cu tine şi Sfânta Treime şi va ieşi din Cetate binecuvântarea. Şi socotindu-se ei sărmani, ziceau aşa:
Bucură-te, hrănitorul săracilor;
Bucură-te, slujitorul bolnavilor;
Bucură-te, odihna străinilor;
Bucură-te, mângâierea bătrânilor;
Bucură-te, ajutorul necăjiţilor;
Bucură-te, izbăvitorul năpăstuiţilor;
Bucură-te, viteazule biruitor;
Bucură-te, curăţitorul eresurilor;
Bucură-te, al plevelor eresuri curăţitor;
Bucură-te, arzător cu duhul în slujba lui Dumnezeu;
Bucură-te, scară care ne sui pe toţi la ceruri;
Bucură-te, cel ce cu părintească dragoste ai deschis mila la toţi cei ce au venit la tine;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 6-lea
Minunat între Ierarhi te-ai arătat, că gura ta ca o praştie a gonit toate eresurile şi toate meşteşugirile viclene le-ai smuls din inimile credincioşilor, pentru aceasta Biserica împreună cu dânşii cântă: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Ritorii cei prea înţelepţi n-au putut sta împotriva cuvintelor tale celor arzătoare, când ai arătat în Biserică taina întrupării Fiului lui Dumnezeu, iar noi bucurându-ne cântăm:
Bucură-te, cap sfinţit;
Bucură-te, minte zburătoare în sferele cereşti;
Bucură-te, ochi neadormit;
Bucură-te, ostaş nebiruit;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, petrecătorule cu Apostolii;
Bucură-te, dănţuitorule cu Mucenicii;
Bucură-te, lucrător cu Mărturisitorii;
Bucură-te, al pocăiţilor mântuitor;
Bucură-te, al greşiţilor îndreptător;
Bucură-te, hrănitor duhovnicesc;
Bucură-te, ostenitor netrupesc;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 7-lea
Dumnezeiasca vestire a cuvintelor tale a înconjurat pământul ca un fulger învăţând pe toţi, Treimii întru unime şi unimii întru Treime să ne închinăm cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Dorind înţelepciunea cea de sus, Cel Atotputernic ţi-a dat cununa darurilor şi frumuseţea cuvintelor ţi-a adăugat. Deci, noi luând din cuvintele tale aducem ţie această cântare:
Bucură-te, soare luminos;
Bucură-te, văzător al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că împreună cu Mucenicii ai mărturisit;
Bucură-te, că împreună cu Cuvioşii pe Hristos ai mărit;
Bucură-te, că cele şapte soboare cu cuvintele tale s-au întărit;
Bucură-te, sabie de foc care tai eresurile;
Bucură-te, bisturiu care curăţi rănile nevindecate;
Bucură-te, chezaşul păcătoşilor spre mântuire;
Bucură-te, că din raza Sfântului Duh ai luat lumină;
Bucură-te, că în cetatea Arhiereilor luminezi ca un luceafăr;
Bucură-te. prietenul cel bun al Marelui Vasile;
Bucură-te, că amândoi adânci învăţături aţi lăsat în lume;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!

Condacul al 8-lea
Toată cântarea ce se aduce pomenirii tale nu poate aduce mulţumirea cuvenită pentru cele multe şi frumoase osteneli cu care ai împodobit Biserica, iar turmei tale mântuire ai lăsat, pentru care îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Bogat fiind de înţelepciune şi frumos grăitor, ai vărsat pe pământ sămânţa cea bună a Sfintelor Scripturi, pentru aceasta noi cinstim pomenirea ta zicând:
Bucură-te, prea înţelepte;
Bucură-te, prea fericite;
Bucură-te, Arhiereule cinstite;
Bucură-te, podoaba Bisericii;
Bucură-te, gură cerească;
Bucură-te, minte apostolească;
Bucură-te, odraslă sfântă;
Bucură-te, slugă credincioasă a lui Hristos;
Bucură-te, văzător al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, teologule prea dulce;
Bucură-te, mijlocitor către Dumnezeu;
Bucură-te, părintele Bisericii;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 9-lea
Cu totul fiind unit cu raza Duhului, tu sfinţite părinte afară de lume ai vieţuit, şi acum întru slava Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh luminat fiind, veselindu-ne cântare îţi aducem: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Sfârşindu-ţi călătoria vieţii in multe osteneli şi necazuri, te-ai mutat către Domnul. Deci, ca un prieten al Sfintei Treimi, fă rugăciune pentru noi care îţi cântăm:
Bucură-te, că mare dogmatic ai fost pentru Sfânta Treime;
Bucură-te, cel ce ai învăţat că Duhul de la Tatăl purcede;
Bucură-te, că împreună cu Tatăl şi cu Fiul, o Treime singură stăpânitoare ai arătat;
Bucură-te, lucrător al tainei Mântuitorului;
Bucură-te, cântător al slujbei Bisericii;
Bucură-te, către popor frumos grăitor;
Bucură-te, primitorul Sfântului Duh;
Bucură-te, că ai învăţat întocmirea fiinţei şi a firii;
Bucură-te, că teolog al Treimii te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce prin cuvintele tale, izvor şi dulceaţă Bisericii ai rămas;
Bucură-te, cel ce cu osârdie sufletul tău ţi-ai pus pentru noi;
Bucură-te, că pe cel rău l-ai surpat;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 10-lea
“Cuvântul lui Dumnezeu cel slăvit de îngereştile cântări pentru noi a sărăci bine a voit”, a spus marele Ierarh popoarelor, “şi Fiul cel născut din Fecioară, ne-a învăţat a cânta: Aliluia!”

Icosul al 10-lea
Săgeţile ereticilor cele aprinse în chipul văpăii stinge-le cu sfintele tale rugăciuni, ca mântuiţi fiind să te cinstim cu laude ca acestea:
Bucură-te, odor sfânt al Bisericii;
Bucură-te, tăinuitorule de cele cereşti;
Bucură-te, că pomenirea ta este plină de veselie;
Bucură-te, că ai fost plin de dumnezeiesc dar;
Bucură-te, că îndumnezeit te-ai făcut;
Bucură-te, că înfricoşate taine Dumnezeu ţi-a descoperit;
Bucură-te, căci Cuvântul Tatălui, Taina Întrupării Sale ţi-a descoperit;
Bucură-te,că teologia prin îngerul Său te-a învăţat;
Bucură-te, că podoaba Bisericii te-ai arătat;
Bucură-te, că acum slava lui Dumnezeu ai dobândit;
Bucură-te, că pământul cel înţelenit purtător de flori l-ai arătat;
Bucură-te, că dar sfinţit din buzele tale ai vărsat;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 11-lea
Luminată avându-ţi mintea cu nemăsurată pustie, curată de toată grija pământească o ai păzit, şi străbătând adâncurile Duhului întru veselie te bucuri acum cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Cu dumnezeiască şi mai presus de fire putere ai învăţat Ierarhe Grigorie pe toţi luminându-ne şi învăţându-ne a cânta aşa:
Bucură-te, Grigorie podoaba Arhiereilor;
Bucură-te, a Scripturii celei vechi limpede tâlcuitor;
Bucură-te, al Testamentului Nou frumos grăitor;
Bucură-te, al Treimii apărător;
Bucură-te, al Dogmelor descoperitor;
Bucură-te, al dumnezeieştilor taine învăţător;
Bucură-te, al bolnavilor tămăduitor;
Bucură-te, al scârbiţilor mângâietor;
Bucură-te, al năpăstuiţilor izbăvitor;
Bucură-te, al celor din ispite ajutor;
Bucură-te, al celor din închisori cercetător;
Bucură-te, al celor greşiţi lesne iertător,
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!

Condacul al 12-lea

Lăudăm înţelepciunea ta, cinstim o-stenelile tale, cântăm pomenirea ta, întru care Biserica cu cântări împodobindu-se, împreună cu poporul cel luminat prin învăţăturile tale cu mulţumire cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Cu bucurie cântă cetele cereşti întâmpinându-te, primindu-te, şi închinându-te, Sfintei Treimi: “intră întru bucuria Domnului tău ai auzit”. Auzi-ne şi pe noi care te rugăm să faci rugăciune pentru toată lumea, ca să se păzească Biserica de nevoi şi de eresuri, ca păzite fiind cu darul lui Dumnezeu să-ţi cântăm ţie:
Bucură-te, singur păzitor al legilor tale;
Bucură-te, zid de apărare al Bisericii;
Bucură-te, liman lin celor învăluiţi în necunoştinţă;
Bucură-te, că tuturor ai deschis uşa mântuirii;
Bucură-te, că luminos ai arătat calea cea dreaptă;
Bucură-te, că ne duci de mână pe toţi spre cer;
Bucură-te, al nostru folositor;
Bucură-te, grabnic ajutător;
Bucură-te, că tuturor te-ai făcut ascultător, ca pe toate să le dobândeşti;
Bucură-te, al oilor tale bun păstor;
Bucură-te, al sufletelor noastre mântuitor;
Bucură-te, al trupurilor noastre ajutător;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie!

Condacul al 13-lea
O, preaînţelepte Ierarhe Grigorie, primeşte, această puţină rugăciune de mulţumire a noastră şi o du la tronul dumnezeirii şi cere de acolo pace lumii şi unire Bisericii, ca păziţi fiind în pace, cu mulţumire împreună cu tine lui Dumnezeu să-i cântăm: Aliluia! (de trei ori)

Se zice din nou:
Icosul 1
Astăzi darul cel în trei lumini al Prea Sfintei Treimi să ne lumineze pe noi, vrednice cântări de laudă să aducem la pomenirea slăvitului, îndreptătorului şi învăţătorului dreptei credinţe, zicând:
Bucură-te, tăinuitorul Sfintei Treimi;
Bucură-te, slujitorul cerescului Împărat;
Bucură-te, întărirea pravoslavei;
Bucură-te, steaua Bisericii prea luminată;
Bucură-te, luceafăr ceresc strălucitor;
Bucură-te, împărţitor de Mir duhovnicesc;
Bucură-te, luminătorul cel din Treime al Arhiereilor;
Bucură-te, prieten iubit al marelui Vasile;
Bucură-te, odraslă sfântă, din slăviţi părinţi născut;
Bucură-te, credincioasă slugă a lui Hristos;
Bucură-te, odor sfânt şi prea frumos;
Bucură-te, că Sfânta Treime lăcaş în inima ta a făcut;
Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!

Condacul 1
Pe marele Ierarh şi apărător al Sfintei Treimi, veniţi toţi cu duhovniceşti laude să-l fericim şi din izvorul învăţăturilor Iui luând cuvinte de laudă, să-i cântăm aşa: Bucură-te, Cuvântătorule de Dumnezeu Grigorie!

ACATISTUL SFINTEI MUCENITE FILOTEEA (FILOFTEEA) (7 DECEMBRIE)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Ca ceea ce din pruncie jertfa fara prihana te-ai adus lui Dumnezeu, prin fapta buna, Filotee preafericita, Celui ce din pantecele maicii tale te cunostea pe tine, ceea ce te-ai aratat podoaba fecioarelor si locuitoarea camarii celei de nunta, vrednica esti de lauda! Pentru aceasta cantam tie: Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Icosul 1:

Plecand acum genunchii inaintea Facatorului tuturor si mainile tinzindu-le catre Cuvantul Cel mai inainte de veac, iertare gresealelor noastre cerem, putere de cuvant, luminare si pricepere mintii noastre, ca sa laudam nevointele si vitejiile fericitei Filoteea si catre dansa sa graim cu caldura unele ca acestea:

Bucura-te, Filoteea, cea din rau tata nascuta;
Bucura-te, ca de mama credincioasa ai fost crescuta;
Bucura-te, trandafirul rasarit din maracine;
Bucura-te, ca tot timpul bun miros reversi din tine;
Bucura-te, ca in lume ai fost blanda mielusita;
Bucura-te, ca a ta mama ti-a fost buna pastorita;
Bucura-te, porunca sfanta, cu desavarsita minte;
Bucura-te, ca de mica ai mers pe caile sfinte;
Bucura-te, ca in chinuri ti-a fost totdeauna traiul;
Bucura-te, ca rabdarea te-a facut sa castigi raiul;
Bucura-te, ca necazuri suferit-ai multe foarte;
Bucura-te, ca de Domnul te-ai preamarit dupa moarte;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 2:

Mutandu-se din viata aceasta vremelnica, binecredincioasa maica ta, te-a lasat pe tine la toata lipsa plinitoare si mostenitoare faptelor ei celor bune, pe care urmandu-le, ai cantat lui Dumnezeu neincetata cantarea: Aliluia!

Icosul 2:

Frica si cutremur ne cuprinde pe noi, cei intunecati la minte, ca nu ne pricepem de unde vom incepe a-ti aduce tie laude, fecioara, sau care cantare iti vom canta, sau cu ce cununi te vom incununa; dar indraznind, pentru rugaciunile tale cele catre Dumnezeu, cu inima umilita cantam tie acestea:

Bucura-te, odraslirea cea in Tarnov rasarita;
Bucura-te, cea de Domnul in rai acum rasadita;
Bucura-te, aurora cu raze stralucitoare;
Bucura-te, stea cereasca ce luminezi ca un soare;
Bucura-te, ca in lume te-a hranit cereasca raza;
Bucura-te, ca prin tine crestinii se lumineaza;
Bucura-te, ca pe tine te-am castigat bogatie;
Bucura-te, ca povata ne-ai dat cum sa urmam tie;
Bucura-te, ca prin tine am primit hrana cereasca;
Bucura-te, pilda celor ce vor sa se mantuiasca;
Bucura-te, calauza sufletelor celor drepte;
Bucura-te, indreptarul fecioarelor intelepte;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 3:

Auzind tu, fericito, glasul Evangheliei Domnului, care fericeste pe cei milostivi, tare l-ai intiparit in inima ta si cu atata credinta l-ai primit si atata l-ai iubit, incat cu infocata si dumnezeieasca ravna aprinzindu-te, cu insutite osteneli si cu sarguinta multa ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Multa purtare de grija ai avut in cugetul tau pentru saraci, fericita Filotee, pentru ca ravneai ca sa nu ramana nici unul nemiluit din cei ce asteptau de la tine milostenie, nici un flamand sa nu se duca nesaturat, nici un gol neimbracat, nici un mahnit nemangaiat; pentru care, laudandu-te, cantam tie acestea:

Bucura-te, comoara milei, cea-n veci nedesertata;
Bucura-te, imbracarea celor goi fara de plata;
Bucura-te, celor flamanzi paine buna, hranitoare;
Bucura-te, celor straini casa adapostitoare;
Bucura-te, izbavitoare a celor primejduiti;
Bucura-te, alinare a ranii celor scarbiti;
Bucura-te, celor cazuti grabnica sprijinitoare;
Bucura-te, la nevoie fierbinte folositoare;
Bucura-te, feciorie, cu milostenie-nsotita;
Bucura-te, tinerete, cu viata-mbunatatita;
Bucura-te, mangaierea celor ce se roaga tie;
Bucura-te, ca prin moarte ai ramas deapururi vie;
Bucura-te, Fiiotee, fecioara prealaudata!

Condacul 4:

Vazandu-te pe tine vrajmasul firii omenesti ca te-ai apucat de lucrarea ei savarsirea faptei celei bune si mai vartos de fapta care fi-va laudata in ziua Judecatii, a socotit sa te impiedice pe tine ca oarecand pe Eva in rai, dar n-a putut, caci neincetat cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Ca viforul s-au pornit asupra ta uratii si spurcatii diavoli si ispitiri fara de numar ti-au adus, ca prin multimea si greutatea ispitelor sa te intoarca pe tine de la o lucrare ca aceasta. Dar tu, fericita, fiind intemeiata pe Hristos, Piatra cea din capul unghiului, tare i-ai sfaramat pe ei; drept aceea vrednica esti a te cinsti cu acestea:

Bucura-te, fericito, cea de fapte bune plina;
Bucura-te, ca prin chinuri te-ai imbracat cu lumina;
Bucura-te, desfatarea maicii tale iubitoare;
Bucura-te, diadema a-nteleptelor fecioare;
Bucura-te, prunca sfanta a Domnului urmatoare;
Bucura-te, milostiva, cea de saraci iubitoare;
Bucura-te, ca pe diavol tu l-ai umplut de rusine;
Bucura-te, ca satana a fost biruit prin tine;
Bucura-te, ca credinta ai avut in Hristos, tare;
Bucura-te, ca rasplata dobandit-ai prin rabdare;
Bucura-te, vitejie, in trup de copil lucrata;
Bucura-te, biruinta, de Duhul Sfant insuflata;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 5:

Vifor de urgie mare a pornit tatal tau cel intunecat la minte si impietrit la inima, sufland cu ingroziri si cu chinuri asupra ta, fericita Filotee; dar n-a putut sa te clinteasca, pentru ca intemeiata erai pe Piatra credintei, Hristos, pe care tu, preainteleapta fecioara, stand, lui Hristos, Celui ce te intarea pe tine, ai cantat: Aliluia!

Icosul 5:

Cine din pamanteni poate sa spuna cu deamanuntul chinurile tale cate ai suferit de la tatal tau cel intunecat la cuget, si de la mama ta vitrega? si ce minte poate sa priceapa rabdarea ta, intru toate cate ai patimit? Drept aceea, minunandu-ne de viata ta cea mai presus de fire, te laudam cu fericiri ca acestea:

Bucura-te, cea de Domnul pentru mila randuita;
Bucura-te, ca mult fost-ai de tatal tau chinuita;
Bucura-te, ca adesea fost-ai si crunt biciuita;
Bucura-te, ca pe spate si pe obraz ai fost lovita;
Bucura-te, caci chinuri grele si batai ai indurat;
Bucura-te, ca pe toate cu tarie le-ai rabdat;
Bucura-te, ca-n trup rani, ca Hristos ai suferit;
Bucura-te, ca din cale nimica nu te-a clintit;
Bucura-te, ca in toate bucuroasa ai patimit;
Bucura-te, ca si viata pentru Domnul ti-ai jertfit;
Bucura-te, ca de Dansul esti acum in cer marita;
Bucura-te, ca luat-ai cununa nevestejita;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 6:

Cand tu, preafericita Filotee, imparteai hrana saracilor, atunci satana, ca si la Iuda, a pus in mintea tatalui tau gand rau si ucigas; ca pandindu-te pe tine din loc ascuns si vazandu-te hranand flamanzii, indata s-a umplut de draceasca manie si a zvarlit in tine cu barda cea plugareasca; si ranandu-ti piciorul indata ti-ai dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, de care bucurandu-te tare, ai cantat: Aliluia!

Icosul 6:

Inger s-a trimis atunci din cer ca sa lumineze trupul tau cel fecioresc, mucenita Filotee; si venind, a stat nevazut si a inceput a grai catre tine:

Bucura-te, mucenita, cea de tatal tau ucisa;
Bucura-te, ca dand mila, catre Domnul esti trimisa;
Bucura-te, ca rabdarea te-a suit la inaltime;
Bucura-te, ca de-aproape vezi pe Preasfanta Treime;
Bucura-te, ca de Domnul esti aleasa si primita;
Bucura-te, ca de Dansul esti in rai salasluita;
Bucura-te, ca de-a pururi porti luminata cununa;
Bucura-te, ca in ceruri stai cu dreptii impreuna;
Bucura-te, ca ai parte intre sfintele fecioare;
Bucura-te, ca de slava te-ai facut mostenitoare;
Bucura-te, ca in ceruri esti de-a pururi desfatata;
Bucura-te, ca-n tot timpul de noi esti binecuvantata;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 7:

Zacand trupusorul tau cel curat pe pamant si inca singe din piciorul tau cel taiat curgand, cu stralucire cereasca a fost inconjurat, incat si locul cel dimprejur s-a umplut de lumina; si aceasta vazand ticalosul si ucigasul tau tata, cu spaima infricosandu-se, a alergat in cetate si a spus cele ce a vazut, ca nu stia intunecatul sa cante: Aliluia!

Icosul 7:

Alergand fecioarele dimpreuna cu mamele lor la locul unde erai ucisa, ca sa te vada pe tine, fericita Filotee, si vazand cu ochii lor stralucirea luminii care te inconjura, minunandu-se intru sine, au inceput a te lauda, zicand:

Bucura-te, Filotee, inteleapta si preabuna;
Bucura-te, ca esti noua sora scumpa si cununa;
Bucura-te, ca in ceruri s-a proslavit al tau nume;
Bucura-te, ca lumina esti fecioarelor in lume;
Bucura-te, ca la Domnul ti-a fost inima de mica;
Bucura-te, ca iubindu-L, de chinuri nu ti-a fost frica;
Bucura-te, ca spre bine mult ai fost sarguitoare
Bucura-te, ca in toate intreci pe alte fecioare;
Bucura-te, ca pe Domnul L-ai castigat acum mire;
Bucura-te, ca gusti de-acum a raiului indulcire;
Bucura-te, ca in ceruri te avem mijlocitoare;
Bucura-te, ca la Domnul ne esti calda rugatoare;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 8:

Auzind arhiepiscopul Tarnovei cele spuse de tatal tau, indata, cu dregatorii cetatii si cu tot clerul si poporul a venit la tine; si vazand trupul tau stralucind de lumina, cu frica au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Tot orasul Tarnovei si satele dimprejur au alergat la locul ce stralucea, fecioara Filotee; si vazand minunea care s-a savarsit intru tine, dimpreuna cu arhiepiscopul ti-au impletit cantari, zicand unele ca acestea:

Bucura-te, a Tarnovei lauda nestricacioasa;
Bucura-te, sfant vlastar din maica binecredincioasa;
Bucura-te, crinul fraged din gradina lui Hristos;
Bucura-te, floare alba cu nevestejit miros;
Bucura-te, chip al milei si al dragostei crestine;
Bucura-te, viata scurta invesnicita prin mult bine;
Bucura-te, ca prin trude esti mutata intre sfinte;
Bucura-te, ca gusti raiul care l-ai dorit fierbinte;
Bucura-te, ca acolo ti-ai gasit pe maica buna;
Bucura-te, ca te veselesti cu dansa impreuna;
Bucura-te, ca podoaba Biserica te castiga;
Bucura-te, ca tot omul te lauda si iti striga:
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 9:

Stransa fiind toata multimea popoarelor imprejurui tau, cu frica s-au apropiat de tine, vrand sa te ridice de la pamant; dar vazand greutatea cea mai presus de fire a trupului tau, toti s-au umplut de mirare si cu spaima au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Intelegand popoarele ca nu-ti este voia sa te ridice de la pamant, cu nedumerire se uitau unii la altii; apoi, luminati fiind de sus, au inceput sa numeasca toate manastirile si vazand ca vrei sa mergi la biserica din Curtea de Arges, au inceput a grai tie:

Bucura-te, ca tu insati ti-ai hotarit locuinta;
Bucura-te, ca prin Domnul ti s-a implinit dorinta;
Bucura-te, ca departe s-a vestit al tau sfant nume;
Bucura-te, ca viata ti s-a cunoscut in lume;
Bucura-te, fericito, tu preascump al nostru rod;
Bucura-te, ca te-asteapta Radu Negru Voievod;
Bucura-te, ca mergi astazi sa lucrezi in Romania;
Bucura-te, ca departe ti-ai intins apostolia;
Bucura-te, ca poporul vine voia sa-ti plineasca;
Bucura-te, iubitoare de Tara cea Romaneasca;
Bucura-te, ca romanii te-au castigat bogatie;
Bucura-te, ca de-a pururi si noi iti vom canta tie:
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 10:

Daca s-a dat stire lui Radu Negru Voda ca vrei sa vii in Tara Romaneasca, cu lacrimi de bucurie a laudat pe Dumnezeu si luand multime de popor a alergat catre Dunare intru intampinarea ta; si vazandu-te de mult popor petrecuta, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Primit-a Domnul Tarii Romanesti, Radu Negru Voda, cu mare bucurie si evlavie Cinstitele si Sfintele tale moaste si laudand pe Dumnezeu, a grait catre tine asa:

Bucura-te, Filotee, mucenita preacinstita;
Bucura-te, cea de Domnul, tarii noastre daruita;
Bucura-te, voitoarea noastra cea de prea mult bine;
Bucura-te, ca pamantul ni s-a luminat prin tine;
Bucura-te, ca noi astazi te primim ca pe un soare;
Bucura-te, ca in juru-ti versi raze mangaietoare;
Bucura-te, ca la Arges ti-ai ales locas in lume;
Bucura-te, ca poporul iti cinsteste al tau nume;
Bucura-te, ca podoaba fi-vei Bisericii vesnic;
Bucura-te, frumusetea si stalpul cel puternic;
Bucura-te, pazitoare a credintei stramosesti;
Bucura-te, mandra floare a gradinii romanesti;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 11:

Faclie purtatoare de lumina te avem pe tine, fecioara Filotee, ca luminezi toata Biserica din Tara Romaneasca si izvorand buna mireasma, neincetat reversi tamaduiri celor ce alearga cu credinta la racla Sfintelor tale moaste! Pentru aceasta lui Dumnezeu, Celui ce Te-a preamarit pe tine, cu neincetate multumiri cantam: Aliluia!

Icosul 11:

Avand noi Sfintele tale moaste pe pamantul nostru ca pe o comoara nepretuita, ne umplem de sfintenie si privind la dansele ca la o lumina cereasca, cu frica si cu cutremur cantam tie acestea:

Bucura-te, ca tu insati ti-ai ales aceasta tara;
Bucura-te, ca la Arges moastele ti se asezara;
Bucura-te, Filotee, sfanta noastra bogatie;
Bucura-te, ca mari daruri ti-a harazit Hristos tie;
Bucura-te, stralucirea credintei celei crestine;
Bucura-te, indulcirea celor ce vin catre tine;
Bucura-te, lecuirea bolilor nenumarate;
Bucura-te, datatoare de puteri si sanatate;
Bucura-te, rugatoarea cea pentru noi cu caldura;
Bucura-te, ca prin tine spre noi Domnul se indura;
Bucura-te, ca tot omul din ajutoru-ti apuca;
Bucura-te, ca pe nimeni nu-l lasi mahnit sa se duca;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 12:

Auzit-am, fecioara Filotee, viata ta cea dumnezeiasca, vazut-am si minunile tale si indulcindu-ne de facerile tale de bine ce arati noua in toate zilele, credem si indraznirii tale catre Dumnezeu. Drept aceea, lui Hristos, Celui ce te-a marit pe tine, din inima Ii cantam: Aliluia!

Icosul 12:

Laudam nevointele tale, Filotee fecioara, cinstim patimile, marim indelunga-rabdarea ta, fericim Sfantul tau sfarsit, cantam barbatia ta cea neinvinsa ce s-a aratat in trupul tau cel tinerel si crud; si privind toate ostenelile vietii tale care te-au preamarit pe pamant si in cer, unde acum locuiesti, te rugam, fa pomenire si de noi, cei ce alergam la racla Sfintelor tale moaste, ca, izbavindu-ne de toata nevoia si imparatiei cerurilor facandu-ne partasi, sa te laudam pe tine, graind unele ca acestea:

Bucura-te, cea la Tarnov in Bulgaria sfintita;
Bucura-te, cea de ceruri romanilor daruita;
Bucura-te, ca acum locuiesti la inaltime;
Bucura-te, ca in lume savarsesti minuni multime;
Bucura-te, ca stai vesnic intre cetele marite;
Bucura-te, ca prin tine mila Domnul ne trimite;
Bucura-te, ca vezi fata Ziditorului a toate;
Bucura-te, ca prin tine din primejdii El ne scoate;
Bucura-te, ca solia-ti are trecere la Domnul;
Bucura-te, ca-Ti asculta rugile pentru tot omul;
Bucura-te, ca esti noua ajutor intru primejdii;
Bucura-te, ca pe tine te avem stalp al nadejdii;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, intru tot laudata si mult milostiva mucenita Filotee, primind multumirea noastra cea saraca si aceasta putina rugaciune de acum, de toate relele ne pazeste, pace lumii mijloceste, de vrajmasii cei vazuti si nevazuti ne mantuieste si ne apara pe noi de vesnica osanda, ca dimpreuna cu tine, lui Hristos Dumuezeu sa-I cantam: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Plecand acum genunchii inaintea Facatorului tuturor si mainile tinzindu-le catre Cuvantul Cel mai inainte de veac, iertare gresealelor noastre cerem, putere de cuvant, luminare si pricepere mintii noastre, ca sa laudam nevointele si vitejiile fericitei Filoteea si catre dansa sa graim cu caldura unele ca acestea:

Bucura-te, Filoteea, cea din rau tata nascuta;
Bucura-te, ca de mama credincioasa ai fost crescuta;
Bucura-te, trandafirul rasarit din maracine;
Bucura-te, ca tot timpul bun miros reversi din tine;
Bucura-te, ca in lume ai fost blanda mielusita;
Bucura-te, ca a ta mama ti-a fost buna pastorita;
Bucura-te, porunca Sfanta, cu desavarsita minte;
Bucura-te, ca de mica ai mers pe Caile Sfinte;
Bucura-te, ca in chinuri ti-a fost totdeauna traiul;
Bucura-te, ca rabdarea te-a facut sa castigi Raiul;
Bucura-te, ca necazuri suferit-ai multe foarte;
Bucura-te, ca de Domnul te-ai preamarit dupa moarte;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

si Condacul 1:

Ca ceea ce din pruncie jertfa fara prihana te-ai adus lui Dumnezeu, prin fapta buna, Filotee preafericita, Celui ce din pantecele maicii tale te cunostea pe tine, ceea ce te-ai aratat podoaba fecioarelor si locuitoarea camarii celei de nunta, vrednica esti de lauda! Pentru aceasta cantam tie: Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata!

ACATISTUL SFANTULUI IERARH NICOLAE, ARHIEPISCOPUL MIRELOR LICHIEI (6 DECEMBRIE)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie: Bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Icosul 1:

Aratatu-te-ai in vis imparatului celui cinstitor de Dumnezeu si pentru moartea voievozilor acelora l-ai ingrozit pe el si degrab ascultand de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca sa-i elibereze pe dansii. Pentru aceea ei au fost cuprinsi de bucurie si de frica, iar eu cu dansii graiesc tie, Sfinte Nicolae:

Bucura-te, capul cel sfintit;
Bucura-te, cel ce ai sfaramat capul cel diavolesc cu rugaciunile tale;
Bucura-te, slujitorule al Imparatului tuturor;
Bucura-te, ajutatorul celor credinciosi;
Bucura-te, intarirea Ortodoxiei;
Bucura-te, pierzatorul celor fara de lege;
Bucura-te, cel ce esti insuflat cu suflarea Duhului Sfant;
Bucura-te, cel ce ai pierdut viforul multimii zeilor;
Bucura-te, cel ce esti dimpreuna vorbitor cu ingerii;
Bucura-te, izgonitorul demonilor;
Bucura-te, graiule al dumnezeiestilor cuvinte;
Bucura-te, cel ce ai astupat gurile ereticilor;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 2:

Pe pamant, al doilea Inaintemergator te-ai aratat, Nicolae, spre mustrarea faradelegilor; ci acela a mustrat pe Irod, savarsitorul faradelegii, iar tu ai rusinat pe Arie cel orbit cu eresul; si toata lumea ai voit sa o curatesti de invataturile lui cele nedrepte, si turma ta a o lumina, ca un parinte si invatator. Pentru aceea cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Vrand dimineata, Avlavie, dupa porunca imparatului, sa scoata pe cei legati din temnita la taiere, tu, cu minunile tale, mai inainte ai apucat prin vis si ingrozindu-l pe el, ai zis: nimic sa nu faci barbatilor acestora, ca nevinovati sunt spre taiere; pentru aceea si noi cu dansii graim tie, Nicolae marite:

Bucura-te, mare facatorule de minuni;
Bucura-te, grabnic ajutatorule;
Bucura-te, cald folositorule;
Bucura-te, cercetatorul celor necajiti;
Bucura-te, limanul cel lin al celor inviforati;
Bucura-te, mangaierea celor ce plang;
Bucura-te, hranitorul celor flamanzi;
Bucura-te, povatuitorul celor orbi;
Bucura-te, bogatia saracilor;
Bucura-te, toiagul cel tare al batranetilor;
Bucura-te, cununa Bisericii;
Bucura-te, parintele saracilor si bun daruitorule;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 3:

Am auzit, Nicolae, de minunile tale si m-am spaimantat, ca de bucurie si de frica fiind cuprins, ce am a raspunde, nu ma pricep. Ci tu, cu rugaciunile tale cele treze, lumineaza-mi mintea ca sa cant lui Dumnezeu dimpreuna cu tine: Aliluia!

Icosul 3:

Arhanghelii cu ingerii se minuneaza, parinte, de credinta ta cea tare catre Dumnezeu; apostolii cu proorocii se lauda cu tine; oamenii cei dreptcredinciosi spre tine au nadejde. Pentru aceasta si eu, desi sunt nevrednic, graiesc tie, Sfinte Nicolae:

Bucura-te, cel ce impreuna-locuitor esti cu ingerii;
Bucura-te, cel ce aduci intristare diavolilor;
Bucura-te, cel ce esti slujiitor asemenea lui Grigorie Teologul in preotie;
Bucura-te, cu Ioan Gura de Aur dimpreuna vorbitorule;
Bucura-te, prietenul marelui Vasile;
Bucura-te, ca dimpreuna cu dansii tai eresurile;
Bucura-te, cel ce porti o credinta cu dansii;
Bucura-te, ca faci minuni spre impacare;
Bucura-te, ca tu cureti lumea de multimea zeilor;
Bucura-te, cel ce ai vorbit mai dinainte despre cinstirea Nascatoarei de Dumnezeu in Biserica;
Bucura-te, ca rusinand pe Arie inselatorul la sobor l-ai invins;
Bucura-te, ca pe fecioarele acelea le-ai oprit de la impreunarea cea desfranata cu ajutorul tau;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 4:

O, mare facatorule de minuni Nicolae, desi pe fecioarele acelea vrea tatal lor sa le dea, pentru saracie, la desfranare, tu, parinte, mai inainte apucand, aur din destul tatalui lor ai dat. Pentru aceea, nepricepind ei de unde se facea aceasta, minunandu-se, au cantat lui Dumnezeu cantarea: Aliluia!

Icosul 4:

Ca sa arati a ta mare milostivire catre cei saraci, preafericite, batranului noaptea intru ascuns trei legaturi de galbeni de aur ai dat, izbavindu-l pe el si pe fetele lui de la caderea in pacat. Pentru aceea auzi de la toti:

Bucura-te, vistieria milei lui Dumnezeu;
Bucura-te, primirea mai inainte a cunostintei Lui;
Bucura-te, datatorule al bunatatilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, hrana si bucuria celor ce alearga catre tine;
Bucura-te, paine de hrana neimputinata celor lipsiti;
Bucura-te, bogatie de Dumnezeu daruita celor ce vietuiesc in lipsa pe pamant;
Bucura-te, ridicarea grabnica a saracilor;
Bucura-te, limpede cugetare celor necajiti;
Bucura-te, ca esti bland ascultator celor neputinciosi;
Bucura-te, dulceata a toata lumea;
Bucura-te, mirele celor trei fete;
Bucura-te, izbavitorul necazurilor mele cu rugaciunile tale;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 5:

Catre biserica ta mergand oarecand Vasile, sarguindu-se sa-ti aduca dar, a fost rapit de agareni si l-au dat pe el ostasii lui Amira stapanului lor spre slujba; iar parintii lui, desi erau intristati, insa n-au incetat a indrepta catre tine rugaciuni si, trecind ziua praznicului tau, de catre seara, l-ai pus pe el inaintea lor si, vazand ei aceasta minune, cu tine cantare de bucurie lui Dumnezeu cantau: Aliluia!

Icosul 5:

Mergand fiul lui Agricola sa dea un pahar lui Amira a stat inaintea lui cu frica; iar tu, parinte, rugat fiind de parintii lui l-ai izbavit pe el din mainile lui in acel ceas; pentru aceea cu dansii graim tie, Nicolae, ca unui bun pastor:

Bucura-te, ierarhul Domnului;
Bucura-te, luminata propovaduire a crestinatatii;
Bucura-te, cel ce porti nume de biruinta;
Bucura-te, starpirea patimilor celor neroditoare;
Bucura-te, aducerea de roada a pomilor celor duhovnicesti;
Bucura-te, indreptatorul dreptcredinciosilor;
Bucura-te, pradarea paganatatii;
Bucura-te, doctorul cel fara de plata;
Bucura-te, ca in dar ai luat, in dar imparti tamaduiri;
Bucura-te, al celor neputinciosi bun pastor;
Bucura-te, cel ce izgonesti dintre noi pe slujitorii cei diavolesti;
Bucura-te, desfatarea a toata lumea;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 6:

Minunata s-a aratat nasterea ta, Nicolae, credincios fiind tu pe pamant, din vremea nasterii tale; ca ai supt numai din sanul cel drept si de la sanul maicii tale te-ai cunoscut facator de minuni; pentru aceea si acum cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

De imprejurarile diavolesti izbaveste pe oameni, parinte, cu rugaciunile tale, cel ce cu raurile sudorilor tale ai stins multimea zeilor celor pagani; pentru aceea si acum daruieste vindecari neputintelor noastre, ierarhe, ca sa te laudam pe tine zicand:

Bucura-te, Nicolae;
Bucura-te, facatorule de minuni;
Bucura-te, ierarhe;
Bucura-te, preacuvioase;
Bucura-te, preafericite;
Bucura-te, cel ce esti cu nume mare;
Bucura-te, preamarite;
Bucura-te, hranitorul postitorilor;
Bucura-te, invatatorul infranarii;
Bucura-te, indreptarea celor rataciti;
Bucura-te, ca altceva nu stim sa graim fara numai: Bucura-te;
Bucura-te, ca prin tine ne indestulam de lumina;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 7:

Avand vicleana cunostinta Arie a inceput a invata eresurile cele fara de Dumnezeu si a intrat in turma ta, ca un lup, vrand ca o fiara sa o apuce; dar tu, prealaudate, degrab alergand catre Stapanul, cu rugaciunile tale ai izgonit toata nebunia lui si ca pe o fiara cumplita l-ai surpat. Pentru aceea cu tine, Nicolae, cantam lui Dumnezeu, Celui ce ti-a dat tie aceasta putere: Aliluia!

Icosul 7:

Mai inainte impotrivindu-te eresului lui Arie, cel de trei ori blestemat, ai rusinat a lui fara de Dumnezeu invatatura si ca pe al doilea Iuda surpandu-l l-ai lasat. Pentru aceea si noi graim tie neincetat:

Bucura-te, intaistatatorule pe scaunul Mirelor;
Bucura-te, mare ierarh al Lichiei;
Bucura-te, cale neratacita a celor ce inoata pe mare;
Bucura-te, timpan, care dai sunet de dumnezeiasca glasuire;
Bucura-te, chimval bine rasunator;
Bucura-te, trambita Sfantei Treimi;
Bucura-te, ca ai stricat trambita eresurilor lui Arie;
Bucura-te, zicea tie Constantin;
Bucura-te, a grait tie Avlavie;
Bucura-te, a adus tie tatal cu fetele;
Bucura-te, au grait Agricola cu Vasile;
Bucura-te, ca prin tine de mania potopului izbavindu-ne, pace cu Dumnezeu aflam;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 8:

Minune dumnezeiasca te-ai aratat, fericite, celor ce alergau la biserica ta, de Dumnezeu purtatorule, de multe feluri de necazuri si navaliri izbavindu-i, parinte, pe cei ce dupa Dumnezeu, spre tine cu credinta si-au pus nadejdea, cantand: Aliluia!

Icosul 8:

Ca cel ce ai indraznire catre Hristos, Nicolae, ca turma Lui pazesti de lupii cei vazuti si nevazuti si de catre cei ce scapa sub acoperamantul tau nu te intorci, si noua celor ce suntem invaluiti de ganduri si de lucruri viclene, da-ne mana de ajutor, parinte, ca sa te laudam pe tine zicand:

Bucura-te, Nicolae prealaudate;
Bucura-te, intarirea Mirelor;
Bucura-te, podoaba Lichiei;
Bucura-te, carmuitorule cel bun;
Bucura-te, ca dimpreuna cu ingerii salti;
Bucura-te, caci cu arhanghelii te veselesti;
Bucura-te, ca fara materie cu heruvimii slujesti Facatorului;
Bucura-te, ca pe Arie, diavolul cel intrupat, l-ai surpat;
Bucura-te, cel ce daruiesti bun miros;
Bucura-te, cel ce respingi mirosul cel rau;
Bucura-te, albeala, care speli patimile;
Bucura-te, roseala, care acoperi pacatele;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 9:

Nu pricepem de unde vom incepe a-ti aduce lauda, parinte. Care cantare iti vom canta? Sau cu ce cununi te vom incununa? Ca, de ne vom aduce aminte de voievozi, ne minunam; de Vasile, ne miram; despre fecioarele acelea, nu ne pricepem ce sa graim; de toti numai ne minunam si impreuna cu tine lui Dumnezeu, Celui ce ti-a dat tie cele preamarite, lauda Ii trimitem, cantand cantarea: Aliuia!

Icosul 9:

Vazand Stapanul a tot neamul omenesc pierzandu-se cu eresul nebuniei lui Arie, pe tine te-a dat mustrator nebuniei lui. Dar tu, parinte, de la masa invataturii dumnezeiesti, ca pe un urat, l-ai lepadat; iar pe noi cu faramiturile Ortodoxiei ne miluiesti, ca sa cantam tie:

Bucura-te, Nicolae, Israelul cel nou;
Bucura-te, sabie ascutita, care tai nedumnezeirea;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, omorarea celor fara de lege;
Bucura-te, cel ce ai luat Duhul Sfant ca un porumb;
Bucura-te, cel ce ineci duhurile cele viclene in marea cea de foc;
Bucura-te, porumbelul Domnului;
Bucura-te, cursa prinzatoare asupra celui viclean;
Bucura-te, cel ce daruiesti celor legati slobozire;
Bucura-te, ca ai legat eresurile cele fara de Dumnezeu;
Bucura-te, ca deschizi gurile ortodocsilor;
Bucura-te, ca legi gurile celor vicleni;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 10:

Auzit-am pe Vasile acela graind si inaintea tuturor spunand minunile tale, pe care le-ai facut cu dinsul, parinte; si minunandu-ne, am preamarit puterea ta cea data tie de Dumnezeu; ca tu, ca un bun pastor, degrab alergi catre cei ce te roaga pe tine si pentru toti te rogi lui Dumnezeu si Stapanului cantand: Aliluia!

Icosul 10:

Izbaveste-ne, parinte, cu rugaciunile tale, ca si pe Vasile acela. Auzi-ne, preacuvioase, cu auzul tau, precum ai auzit pe voievozii cei legati. Da-ne mana de ajutor, Nicolae, precum ai dat celor ce fusesera invaluiti in mare, ca sa graiesc tie acestea:

Bucura-te, al doilea Moise;
Bucura-te, tabla duhovniceasca;
Bucura-te, haina preotiei;
Bucura-te, mai inainte aratatorul dreptatii;
Bucura-te, intunecatorul nedreptatii;
Bucura-te, de Dumnezeu incununate ierarhe;
Bucura-te, cel ce ingradesti gurile celor hulitori de Dumnezeu;
Bucura-te, lumina cea aprinsa cu dumnezeiasca vapaie;
Bucura-te, ca ai stins vapaia cea diavoleasca;
Bucura-te, aur de Dumnezeu lamurit;
Bucura-te, ca ai afundat pe satana, ca plumbul in adanc;
Bucura-te, margaritar mult-luminos;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 11:

Tu esti pastorul cel bun, Nicolae, ca pe turma ta o povatuiesti catre pasunea cea duhovniceasca si din izvorul raiului o adapi pe ea. Pentru aceea impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:

Pom al raiului fiind, fericite, ca ai stalpari de rugaciuni neincetate catre Dumnezeu, da-ne noua sub umbra acelora totdeauna a ne umbri ca sa graim tie:

Bucura-te, vietuitorule in locasul Celui Preainalt;
Bucura-te, cel ce ai inecat pe fiii diavolesti;
Bucura-te, pazitorul randuielii tale;
Bucura-te, mitropolite;
Bucura-te, ca ai rusinat basmul eresurilor lui Arie;
Bucura-te, maica multimii popoarelor pamantesti;
Bucura-te, rana multimii diavolilor;
Bucura-te, parinte si invatatorule;
Bucura-te, ca pe dascalul eresurilor l-ai rusinat;
Bucura-te, cel ce ai cinstit caruntetile, infrumusetandu-le cu intelepciune duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce ai rusinat caruntelele lui Arie cele urate;
Bucura-te, ca prin tine ne-am invatat a ne inchina Ziditorului in Treime;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 12:

Inlelepciunea ta cea intru tot cinstita pe Arie cel ratacit l-a rusinat, si mintea ta a stricat multimea zeilor; mantuieste si sufletele noastre cele ratacite si ne invata a canta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Cu inima ne-am spaimantat, cu sufletul ne-am tulburat, cu limba nu pricepem ce sa graim, fara numai acestea:

Bucura-te, cel ce esti mai mare intre preoti;
Bucura-te, cel ce esti intaistatator pe scaunul Mirelor;
Bucura-te, impreuna-sezatorule pe scaun cu apostolii;
Bucura-te, cel ce esti lumina inalta;
Bucura-te, cel ce ai surpat inaltarile gandurilor celor diavolesti ale lui Arie celui barfitor;
Bucura-te, radacina dumnezeiescului pom;
Bucura-te, ca ai taiat radacina eresurilor satanei;
Bucura-te, pomul cel sadit de ingeri;
Bucura-te, cel ce ai incuiat pe ingerul satanei intru adanc;
Bucura-te, liman lin al celor invaluiti;
Bucura-te, bun carmuitor al corabiei celei duhovnicesti;
Bucura-te, ca prin tine ne invrednicim de viata cea fara de sfarsit;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, preaminunate parinte Nicolae, plangem si alergam catre al tau sprijin, aducand tie acum aceasta putina rugaciune, ca sa ne izbavesti de chinul cel de veci cu rugaciunile tale, ierarhe prealaudate, si ne invredniceste vesnicei imparatii, ca dimpreuna cu tine sa cantam cantarea lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Aratatu-te-ai in vis imparatului celui cinstitor de Dumnezeu si pentru moartea voievozilor acelora l-ai ingrozit pe el si degrab ascultand de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca sa-i elibereze pe dansii. Pentru aceea ei au fost cuprinsi de bucurie si de frica, iar eu cu dansii graiesc tie, Sfinte Nicolae:

Bucura-te, capul cel sfintit;
Bucura-te, cel ce ai sfaramat capul cel diavolesc cu rugaciunile tale;
Bucura-te, slujitorule al Imparatului tuturor;
Bucura-te, ajutatorul celor credinciosi;
Bucura-te, intarirea Ortodoxiei;
Bucura-te, pierzatorul celor fara de lege;
Bucura-te, cel ce esti insuflat cu suflarea Duhului Sfant;
Bucura-te, cel ce ai pierdut viforul multimii zeilor;
Bucura-te, cel ce esti dimpreuna vorbitor cu ingerii;
Bucura-te, izgonitorul demonilor;
Bucura-te, graiule al dumnezeiestilor cuvinte;
Bucura-te, cel ce ai astupat gurile ereticilor;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

si Condacul 1:

Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie: Bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

RUGACIUNE

O, preabunule parinte Nicolae, pastorul si invatatorul celor ce alearga cu credinta catre a ta folosire si cu fierbinte rugaciune te cheama pe tine, sarguieste degrab a le ajuta; izbaveste turma lui Hristos de lupii cei ce o rapesc pe ea, si toate partile crestinesti le ocroteste si le pazeste prin sfintele tale rugaciuni de galcevile lumesti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie si de razboiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boala si de moarte grabnica; si precum ai miluit pe cei trei barbati care sedeau in temnita si i-ai izbavit pe ei de mania imparatului si de taierea sabiei, asa ne miluieste si pe noi cei ce cu mintea, cu cuvintul si cu lucrul suntem intru intunericul pacatelor si ne izbaveste de mania lui Dumnezeu si de chinul cel vesnic ca, prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila si cu harul lui Hristos, Dumnezeu sa ne dea viata lina si fara de pacat, ca sa vietuim in veacul acesta, si de partea starii de-a stanga sa ne izbaveasca, si in partea de-a dreapta, impreuna cu toti sfintii, sa ne invredniceasca. Amin.